Ion Fiscuteanu

Roluri din teatru şi film

Deşi coleg de generaţie cu trupa de actori care a înfiinţat Teatrul românesc din Târgu-Mureş „badea Ion din Sânmihai” (Sânmihaiul de Mureş) sau „Fiscu”, cum îl alintăm noi, colegii, a păşit în 1962 pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ. Nu ştim nici acum - şi nici el nu ne spune! - care au fost motivele pentru care a preferat acel „teatru de hotar” dintre Moldova şi Transilvania. Ne-o spun însă realizările lui deosebite pentru un tânăr actor ce păşea pe o scenă profesionistă. În cei şase ani petrecuţi la teatrul pietrean, Ion Fiscuteanu şi-a definit un stil, o personalitate, a făcut de fapt pasul cel mai important către prestigioasa carieră care îl aştepta. Colegii lui din acea perioadă „n-au uitat” rolul lui din „Dracul uitat” pus în scenă de Marcel Anghelescu sau de cel din „Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul!” montat de Ion Cojar, pentru care a şi primit Premiul de interpretare masculină la Festivalul Naţional al Dramaturgiei Româneşti.

Cei şase ani pe această scenă au făcut din Ion Fiscuteanu, prin succesele realizate acolo şi prin graba cu care ele s-au răspândit în lumea teatrală, un actor cu o carte de vizită inconfundabilă. Motiv pentru care el a venit la Târgu-Mureş ca un actor consacrat, ca o mare promisiune către o carieră deosebită, lucru care a confirmat, de fapt, în anii care au urmat. Stagiuni, stagiuni! Din 1968, Fiscu a parcurs, în sutele, miile, zecile de mii de metri din spaţiul „îngust” al scenei noastre mari drumul sinuos, dar plin de satisfacţii al nenumăratelor roluri care nu se oferă într-o carieră teatrală decât marilor actori. Este Badea Ion, din acest punct de vedere, unul dintre „pilonii de aur” ai Teatrului românesc din Târgu-Mureş care, deşi a venit cu întârziere de şase ani pe scena teatrului nostru, a devenit, în foarte scurt timp, un nume de referinţă al acestui teatru etalon, ajuns apoi, naţional. La numai un an de la venirea lui la Târgu-Mureş, Ion Fiscuteanu se remarcă din nou pe plan naţional, luând un premiu de interpretare masculină în „Aceşti îngeri trişti” de Dumitru Radu Popescu, în regia lui Eugen Mercus. Spaţiul (din nou spaţiul!) tipografic nu îmi îngăduie să zăbovesc atât cât aş dori asupra rolurilor interpretate, atmosferei de lucru, ecourilor pe care le-au avut la vremea respectivă creaţiile artistice ale actorilor târgu-mureşeni (născuţi în Târgu-Mureş sau adoptaţi de această scenă), aşa că mă voi limita doar la a numi câteva dintre cele mai importante roluri ale unei prestigioase cariere, cea a actorului Ion Fiscuteanu. Nu voi trece însă la aceasta până nu voi sublinia un lucru pe care iubitorii de teatru şi de film îl ştiu deja şi anume că cele mai răsunătoare succese, cele care i-au adus faimă, glorie şi premii lui Fiscu (dar şi Teatrului Naţional din Târgu-Mureş) au fost cele din cinematografie. „Fructe de pădure” (1983) - regia Alexandru Tatos - îi aduce lui Ion Fiscuteanu premiul ACIN pentru debut în lumea filmului. Lunga lui fişă de creaţie în film mă opreşte să intru în detalii, dar nu pot să „trec peste” fără a aminti măcar de filmele lui Mircea Daneliuc. Colaborarea cu Daneliuc a marcat o perioadă extrem de fastă pentru actorul Ion Fiscuteanu, graţie filmului „Glissando”, în care Ion Fiscuteanu a făcut parte şi cinste unei distribuţii prestigioase, jucând exemplar alături de Ştefan Iordache şi de Tora Vasilescu, şi n-aş omite nici „Moartea lui Iacob” (1987), unde a jucat alături de Dorel Vişan. Revenind pe scenă, dar nu îndepărtându-ne de „lumea toată”, căci tot aşa cum spunea bătrânul nostru Shakespeare „lumea întreagă e o scenă”, ajungem la rolurile lui „Tata-Fiscu”, cele din perioada lui matură, cum ar fi: „Procesul rebelilor de pe Caine” de Herman Wouk, regia Gheorghe Harag; „Tartuffe” de J. P. B. Molière, regia Dan Micu; „Vrăjitoarele din Salem” de Arthur Miller, regia Eugen Mercus; „Procesul Horia” - regia Dan Alecsandrescu; „A murit Tarelkin!” de Aleksandr Suhovo-Kobîlin, regia Gheorghe Harag; „Floriile unui geambaş” - Dan Alecsandrescu; „Livada de vişini” de A. P. Cehov, regia Gheorghe Harag; „Evul mediu întâmplător” de Romulus Guga, regia Cristian Hadjiculea; „Trăsura la scară” - regia Tompa Gabor şi multe altele.

Fiscuteanu lon, „badea Ion”, „Fiscu”, „Tata Fiscu” sau cum vreţi voi să-l numiţi, un adevărat „stâlp de aur” al teatrului nostru, este un histrion de Scorpion născut în 19 noiembrie.

Aşteaptă întotdeauna felicitări. Le şi merită cu prisosinţă!

Cornel POPESCU
(Cuvântul liber, 14 septembrie 1999)